Acasa

 
 
 
Suprafata: 8264 Ha
Intravilan : 111,50 Ha
Extravilan: 8152,50 Ha
Locuitori:  4264
Gospodarii:  1544
Locuinte :  1780
Gradinite:  3
AȘEZARE GEOGRAFICĂ

Comuna Bucovăţ este situată la o distanţă de 6 Km de oraşul reşedinţă de judeţ, Craiova. Este formată din șase sate: Sărbătoarea, Leamna de Sus, Leamna de Jos, Bucovăț, Palilula, Cârligei, având o suprafaţă totală de 8264 ha şi o populaţie de 4264 de locuitori.

Cadrul natural geografic în care este aşezată localitatea este înconjurat de dealuri împădurite.

ISTORICUL COMUNEI

Primele comunităţi umane sunt atestate pe teritoriul municipiului Craiova, după cum dovedesc descoperirile arheologice, încă din neolitic (cca 6000 – 2500 î.e.n.). Aceste comunităţi de cultivatori, crescători de vite, vânători şi pescari ai întemeiat o aşezare şi la Bucovăţ. Ceramică, unelte şi arme provenind din aşezările epocii bronzului (cca 2000 – 1200 î.e.n.) au fost descoperite în Cârligei – Bucovăţ, Malul Jiului şi Leamna. În punctul Cărpiniş de pe raza satului Cârligei a fost descoperită o aşezare întărită cu şanţ şi var care datează din a doua epocă a fierului. După unii cercetători aceasta este aria de provenienţă a cunoscutului tezaur, datând de pe la anul 350 î.e.n., care conţine piese de harnaşamentul din argint şi argint aurit şi care sunt atribuite unui mormânt princiar traco-getic. Tot la Bucovăţ a fost descoperit şi un tezaur monetar conţinând piese thassiene şi ale Macedoniei. Prima din sec. al II- lea î.e.n.. Sunt constatări care pledează pentru localizarea Pelendavei geto-dacice la Cârligei. În vremea lui Constantin cel Mare, o parte a municipiului de astăzi a revenit sub stăpânirea romană. Limita nordică a noii expansiuni o constituie după unii cercetători Brazda lui Novac, care a putut fi urmărită, pe raza municipiului, la Leamna, în pădurea Bucovăţului şi în partea de NE şi N a oraşului. Numele comunei Bucpvăţ este de origine slavă, vine de la cuvântul “bucov”, care înseamnă fag, desemnând pădurile de fag din jurul localităţii. În marele docţionar geografic al României al lui Alexandru Lahovari, se afirmă că localitatea datează din anul 1827 când a fost înfiinţată de familiile Cuţuleşti, Pegeni şi Pandureşti, dar are o origine mult mai veche. Încă din timpurile Craioveştilor, la Bucovăţ era un mare parc de vânătoare, unde Vlad Vintilă Vodă a fost omorât de boierii olteni cu prilejul unei vânători de cerbi ţinută în iunie 1535. Cea mai veche construcţie care s-a păstrat este mănăstirea Coşuna – Bucovăţ. Vatra veche care poate mărturisi existenţa străbunei cetăţi Pelendava, cetate de mlaştină a pelerinilor (trib geto-dac) şi care a lăsat peste veacuri ca din ruinele sale să se nască un castru roman, iar oe lesoezile unui sanctuar geto-dac să se ridice lăcaş de rigăciune creştin; această vatră a devenit de multă vreme o filă din istoria neamului şi a bisericii străbune. Biserica mănăstirii Coşuna a fost ridicată în anul 1572 (65 de zile de la 20 iunie, la 3 octombrie) pe ruinele unui vechi lăcaş al mănăstirii Coşuna, amintit cu peste 100 de ani mai devreme. Este ctitoria marelui Ban al Craiovei, Stepan (1570-1574), rudă cu domnitorul Alexandru II Mircea Voievod (1568-1577) şi a lui Pârvan, fiul lui Stepan, căsătorit cu Benedeta, nepoata domnitorului Clucer al II- lea (1574), mare clucer, mare logofăt. Prima pisonie a fost pe peretele de răsărit al pronaosului. Ea s-a pierdut în apele Jiului şi a fost copiată în condica veche a mănăstirii. Aşezământul monahal de la Coşuna este ars şi pustiit de “cârjali” porniţi în căutarea obiectelor de preţ şi astfel în anul 1781 împărtăşeşte soarta celorlalte mănăstiri oltene, dispărând acum, pentru totdeauna, chiliile din lemn din partea de sud. Abia în 1813, egumenul Daniil o repară şi o zugrăveşte peste tot, acoperind pictura din sec. al VI-lea. A suferit însă unele stricăciuni în urma luptelor dintre panduri şi turci, desfăşurate în preajma locului numit “lânărie”. Comisia monumentelor istorice, prin reparaţiile dintre anii 1928-1931, îi dă forma pe care o are astăzi. După 1831 s-a reînfiinţat mănăstirea Bucovăţului Vechi, având ca egumen pe Teofil Niculescu, Iradion Stanciu, Ilarion Ţarălungă. Tăbăcăria Bucovăţ a luat fiinţă pe locul unde se găsea Mănăstirea Bucovăţ înfiinţată în anul 1830. în 1854 mănăstirea a fost secularizată iar biserica devine Biserica de mir. Mai târziu se înfiinţează aici o închospare corecţională, iar în 1882 se înfiinţează o favrică de piele – model pentru a creea deţinuţilor o ocupaţie. Punctul fosilier Bucovăţ s-a bucurat de atenţia savanţilor români Sabba Ştefănescu şi I. Ionescu Argetoaia, care au făcut aici importante cercetări stratigrafice. În această rezervaţie paleontologică ce aparţine ca vârstă geologică etajului superior Levantin din pliocen există, între alte importante mărturii, o bogată faună de moluşte. Aici au fost găsite specii necunoscute în alt loc din lume.

Consiliul Judetean Dolj implementeaza, in prezent, proiectul  “Sistem informatic si geografic de management agricol la CJ Dolj si UAT –uri” cod SMIS:48381 , finantat in cadrul Programului Operational Sectorial “Cresterea Competitivitatii Economice” 2007-2013, Axa III “Tehnologia informatiei si comunicatiilor pentru sectoarele privat si public”, Operatiunea I “Sustinerea implementarii de solutii de e-guvernare si asigurarea conexiunii la broadband, acolo unde este necesar”.In calitate de partener al acestui proiect, Comuna Bucovat va invita sa vizitati  site-ul : www.fonduri-ue.ro pentru informatii detaliate despre celelalte programe cofinantate de Uniunea Europeana.